Teatrul de Animație Țăndărică

Sigur ați văzut un spectacol la Teatrul de Animație Țăndărică. Dar oare știți ce este un țăndărel? Diminutivul lui țandără (da, din expresia ți-au sărit țăndările), care este o așchie sau o surcică, dar sensul figurativ desemnează un om mic de statură sau un copil.

Și acum, să aflăm și câteva lucruri despre istoria acestui teatru, una dintre cele mai renumite instituții din lumea teatrelor de animație din țară. A fost înființat în anul 1945, iar prima sa secție, cea de marionete, a fost călăuzită de către Lucia Calomeri, de profesie actriță. Ea avea experiență în acest domeniu, căci înainte de apariția teatrului, a creat un grup, cu studenți de la Belle Arte, care susținea spectacole de păpuși. Acest grup va sta la baza formării Teatrului Țăndărică. S-au alăturat și alte personalități pentru a ajuta la crearea lui, printre care Lena Constante, o artistă plastică și folcloristă renumită, Elena Pătrășcanu, soția ministrului de justiție din acea perioadă, și Alexandru Brătășanu, toți trei cu rol de scenografi. În 1949, Margareta Niculescu (actual președinte de onoare UNIMA) a devenit noul director și a creat secția de păpuși a teatrului, împreună cu un grup de artiști păpușari.

De-a lungul timpului, pe scena Teatrului Țăndărică au avut spectacole mulți regizori specializați în teatrul de păpuși și animație, precum Cristian Pepino, dar și în cel clasic, precum Silviu Purcărete, Liviu Ciulei sau Cătălina Buzoianu.

Au fost montate o mulțime de spectacole, care abordau modalități noi de expresie, căci Teatrul Țăndărică s-a impus, încă de la început, ca pepinieră de creatori foarte valoroși. Înainte de 1989, s-au jucat Micul Prinț, Carte cu Apollodor, Peter Pan, Don Quijote, Petrușka, iar în perioada de după s-au pus în scenă reumite piese de teatru sau de operă cu păpuși, precum Visul unei nopți de vară, Furtuna, Cenușăreasa, Bărbierul din Sevilla. Dar și faimoasele Motanul încălțat, Pinocchio și Harap Alb, care au fost succese de casă. El și-a dezvoltat continuu repertoriul, ajungând să dețină în portofoliu nenumărate titluri din literatura clasică universală sau românească: Păcală, Capra cu trei iezi, Cei trei purceluși, Ali Baba și cei 40 de hoți, Tom Degețel, Baronul Münchausen și altele la fel de renumite. Dacă vreți să le vedeți, tot ce aveți de făcut este să intrați pe pagina lor de internet (www.teatrultandarica.ro) și să urmăriți programul din fiecare stagiune, sigur veți găsi câteva spectacole pe care nu vreți să le ratați.

Teatrul de Animație Țăndărică s-a impus în peisajul cultural românesc și internațional, câștigând nenumeroase premii de-a lungul anilor, precum Premiul național pentru teatru de păpuși, Marele Premiu de la Tolosa sau Premiul Erasmus. Tot el a fost și gazda a mai multor ediții ale Festivalului Internațional al Teatrelor de Păpuși și Marionete.

Dar de ce teatrul de animație și nu teatrul de păpuși? Un răspuns simplu: păpușa sau marioneta nu mai putea fi singura modalitate prin care se putea realiza acest tip de artă în timpurile contemporane. S-au găsit formule noi pentru a împrospăta și redefini acest tip de teatru vechi de când lumea, printre care formula cu actorul la vedere sau cea care îmbină teatrul de păpuși cu cel de dramă, în același timp, punându-se accentul pe vizual, pe imagine. Dar, totodată, și pentru a atrage alte categorii de spectatori, în afară de cei mici. În acest sens, teatrul despre care vorbim și-a schimbat numele din Teatrul de Păpuși și Marionete Țăndărică în Teatrul de Animație Tăndărică în 2008. În plus, el a creat un studio experimental "AnimArt", unde se joacă piese din repertoriul clasic, ca Faust sau Candid, destinate publicului adult.