Despre Teatrul Bulandra

În anul 1947 ia ființă Teatrul Municipal, primul teatru de stat din România. Istoria apariției sale este un pic întortocheată: Primăria Bucureștiului oferă Ligii Culturale un teren pentru a-și construi un sediu. În anul 1910. Nicolae Iorga este una dintre personalitățile care au activat în această ligă. Din lipsă de fonduri, abia în 1926 se începe construcția „palatului”, care durează 3 ani. Începuse să prindă deja contur ideea unui teatru popular. În 1941 deja se jucau piese de teatru, sub formă de companie privată, pentru ca în octombrie, același an, municipalitatea să semneze decretul de înființare a Teatrului Municipal I.L. Caragiale.

Încă din 1941, începe să joace pe scena acestei teatru o actriță, fără să știe că peste 6 ani va deveni directorul instituției și va rămâne la conducerea sa până la sfârșitul vieții. Este vorba de Lucia Sturdza Bulandra.

Primul spectacol jucat aici a fost o adaptare a piesei scrisă de Mihail Sebastian, Insula. Piesa era atât de proaspătă, că nici măcar nu avea final … Acesta a fost conceput de cel care a și regizat piesa, Mircea Șeptilici. Nu a fost un succes, cu acest final „lipit”, după cum spunea Lucia Sturdza Bulandra.

La o lună după spectacolul inaugural, se joacă o comedie scrisă de G. B. Show, Nu se știe niciodată. Și așa au început succesele pentru teatrul nostru. S-a jucat de nu mai puțin de 111 ori și la spectacole au asistat 73.153 de spectatori. Poate nu pare mult acum, dar trebuie să ne gândim că populația Bucureștiului, la acea vreme, era de aproximativ 600.000 locuitori.

Aici a avut loc și debutul dramaturgului Horia Lovinescu, cu piesa Lumina de la Ulmi. Vă mai aduceți aminte când vorbeam despre cenzură, încă de când teatrul nu era decât o încercare pe teritoriile românești? Și aici intervine bătălia cu cenzura. A fost câștigată de către oamenii din teatru, și piesa s-a jucat în stagiunea 1954/1955.

În 1956 are loc o schimbare importantă în viața teatrului: artista emerită Beate Fredanov este înlocuită în postul de director adjunct de un activist de partid, Lazăr Vrabie. Dar se pun în scenă, în continuare, piese foarte valoroase: Omul care aduce ploaia, Azilul de noapte, Cum vă place.

La finalul stagiunii 1959/1960, trupa de actori a teatrului era compusă din aproximativ 100 de persoane.

După moartea Luciei Sturdza Bulandra, în 1961, este numit în postul de director renumitul actor, regizor și scenograf Liviu Ciulei. El va conduce teatrul între anii 1963-1972. Și tot acum, în 1961, numele teatrului care odinioară era „Municipal” devine „Bulandra”.

Ce s-a jucat în timpul cât Liviu Ciulei a fost la conducere? 10 stagiuni, 29 de piese de autori români, 41 de titluri de autori străini. Au mai existat, desigur, și spectacole comandate de către autorități pentru evenimente politice, aniversări, omagieri. Jucarea acestor spectacole asigura, pe de altă parte, posibilitatea ca adevăratele piese de repertoriu să poată fi jucate.

În anii 1970-1971 au loc numeroase turnee în străinătate, în care piese regizate de Liviu Ciulei și Lucian Pintilie, ca să numim numai doi dintre regizorii de la Teatrul Bulandra, au avut un mare succes și au adus în prim plan și actori precum Ion Caramitru (piesa Leonce și Lena).

În 1971 Nicolae Ceaușescu și Partidul Comunist Român creează sistemul de supraveghere, control și aprobare a culturii și artei în România. Ce legătură are aceasta cu teatrul nostru? Are, pentru că în 1972, spectacolul Revizorul, de Gogol, regizat de Lucian Pintilie, este interzis oficial de către autoritățile de partid și întreaga conducere a teatrului este demisă!

 

2013 – poți afla orice te interesează de pe pagina de internet a teatrului: http://www.bulandra.ro/ : piese, regizori, actori, săli, festivaluri de teatru. Cele mai multe le poți afla la fața locului, când se sting luminile și descoperi o nouă lume, mereu alta. Noi te invităm să descoperi chiar și oamenii din culise, cu meseriile lor …

„Dorim ca fiecare spectator care a venit la noi să plece cu mulţumirea că s-a distrat, s-a amuzat, dar în acelaşi timp să păstreze în suflet şi în minte un gând, o cugetare, un sentiment care prelungindu-se în amintirea lui, să rodească în chip folositor pentru munca lui zilnică în familie şi în societate. Adică să plece cu inima luminată aşa cum spunea Mihail Sebastian în piesa Insula care a constituit spectacolul nostru de deschidere”. – Lucia Sturdza Bulandra

 

Bibliografie

Crișan L., ”Teatrul Municipal în Dumitrescu”, C. (coord), Teatrul Bulandra: 1947-1997, București, 1997
Popescu, M., ”Directoratul Liviu Ciulei în Dumitrescu”, C. (coord), Teatrul Bulandra: 1947-1997, București, 1997